costumare

costumare
co·stu·mà·re
v.intr. e tr. BU
1. v.intr. (avere) avere come abitudine, essere solito
Sinonimi: usare.
2. v.intr. (avere) essere in uso, di moda: al giorno d'oggi costumano le gonne corte
Sinonimi: usare.
3. v.intr. (essere) con uso impers., si usa, è costume: una volta costumava fare la riverenza
4. v.intr. (avere) LE avere rapporti amichevoli, frequentare: costumando egli alla corte delle donne predette (Boccaccio)
5. v.tr. OB abituare, assuefare | educare: sì lungiamente m'ha tenuto Amore | e costumato a la sua segnoria (Dante)
\
DATA: av. 1250.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • costumare — COSTUMÁRE, costumări, s.f. Acţiunea de a se costuma şi rezultatul ei. – v. costuma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  costumáre s. f., g. d. art. costumării; pl. costumări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… …   Dicționar Român

  • costumare — v. intr. [der. di costume ] (aus. avere ), lett. [essere in uso, anche seguito da prop. oggettiva o soggettiva implicita: le donne costumano portare i capelli raccolti ; si costuma, in molte città d Italia, di poter d ogni cosa parlare… …   Enciclopedia Italiana

  • costumare — {{hw}}{{costumare}}{{/hw}}v. intr.  ( anche impers. ; aus. essere ) (lett.) Avere come abitudine, essere consueto: le donne anziane costumano portare lunghe gonne …   Enciclopedia di italiano

  • costumare — A v. intr. (lett., raro) usare, solere, avere l abitudine, essere solito, essere avvezzo CONTR. disusare, trascurare, abbandonare l usanza B v. tr. (ant.) educare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • costuma — 1co·stù·ma s.f. 1. OB usanza, tradizione Sinonimi: costumanza, tradizione. 2. TS st.dir. non com. → consuetudine {{line}} {{/line}} DATA: av. 1313. ETIMO: der. di costumare, cfr. fr. ant. costume. 2co·stù·ma s.f. OB dazio, dogana; ufficio delle… …   Dizionario italiano

  • costumato — co·stu·mà·to p.pass., agg. 1. p.pass. → costumare 2a. agg. LE ben educato, di buoni costumi: un valente uomo di corte e costumato e ben parlante (Boccaccio), come costumato e bene avezzo (Ariosto) Sinonimi: civile, 2compito, composto, corretto,… …   Dizionario italiano

  • costumato — {{hw}}{{costumato}}{{/hw}}part. pass.  di costumare ; anche agg. Cortese, ben educato, di buoni costumi; CONTR. Scostumato …   Enciclopedia di italiano

  • costumanza — /kostu mantsa/ s.f. [der. di costumare ], lett. [modo di agire consueto e consolidato] ▶◀ abitudine, consuetudine, costume, tradizione, usanza, usi e costumi, voga …   Enciclopedia Italiana

  • costumato — agg. [part. pass. di costumare ], non com. 1. a. [dalle maniere e dai modi onesti ed educati] ▶◀ civile, compito, composto, cortese, disciplinato, educato, garbato, gentile, onesto. ◀▶ disonesto, incivile, inurbano, maleducato, screanzato. b.… …   Enciclopedia Italiana

  • solere — /so lere/ v. intr. [lat. solēre ] (pres. sòglio, suòli [ant. sògli o suògli ], suòle, sogliamo, soléte, sògliono ; pass. rem. soléi, solésti, ecc.; pres. cong. sòglia, ecc.; part. pass. sòlito ; usato per lo più nelle forme semplici dell indic.… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”